Biserica purtând hramul Sfântul Vasile cel Mare se află în cartierul Tătărași din municipiul Iași, pe strada Vasile Lupu, nr. 38. Numele acestui cartier, odinioară sat la marginea de răsărit a Iașilor, s-a adăugat la numele bisericii pentru a o deosebi de alte biserici ieșene cu hramul „Sf. Vasile cel Mare”, ca de pildă cea din cartierul Nicolina. Imobilul bisericii este construit pe un teren situat la marginea de sud-vest a colinei Tătărașilor, delimitat la nord și la vest de străzile Vasile Lupu și Delfini, iar la est și la sud de proprietăți particulare.
Biserica a fost construită din piatră de Repedea și din cărămidă, dar, din păcate, nu are obișnuita pisanie, care să-i ateste vechimea și numele ctitorilor. Dintr-o însemnare făcută la anul 7268 (1760), pe Evanghelia Nifon, păstrată în patrimoniul bisericii, aflăm că „Evanghelia a fost donată bisericii Sf. Ierarh Vasile din Iași de către preotul Ioniță”. De aici concludem că biserica este atestată documentar în sec. al XVIII-lea. Scurta monografie consemnată în Registrul inventar din anul 1967, evocă „ o legendă a locului” care vorbește despre breasla pescarilor, care ar fi ctitorit biserica pe la anul 1709, din inițiativa soților Vasile și Elena Șelaru”.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă, pe o suprafață de 207 mp. Altarul și naosul sunt construite din piatră de Repedea, iar pronaosul cu turla clopotniţei și pridvorul sunt construite din cărămidă. Corpul de piatră are formă dreptunghiulară terminat cu absida altarului, cu dimensiunile 20/9/6 m. și 1 m. grosime. Încăperea bisericii este de tipul sală, adică nu are abside laterale, nici cupolă, tavanul fiind drept. Pe peretele vestic, deasupra intrării în naos, așezat pe două șine de fier, se află cafasul, construit din lemn. Pe fața căruia sunt fixate șapte icoane pictate pe lemn, de dimensiuni mari, aflate în patrimoniu bisericii.
Turnul clopotniță și pridvorul sunt construite din cărămidă și formează un corp care pare atașat mai târziu construcției din piatră. Turnul înalt de 12 m., este de formă pătrată cu latura de 5 m., are trei nivele și scară de acces spre cafas, clopote, podul bisericii și spre acoperiș. Pridvorul are înălțimea de 4 m. și asemenea pronaosului este pardosit cu mozaic.
Intrarea în pridvor se face de pe trepte, prin uşă de lemn în două canaturi, sculptată pe ambele feţe. Accesul din pridvor în pronaos și din pronaos în naos se face de asemenea prin uși în două canaturi.
Clădirea are ferestre pe pereţii laterali, corespunzând pridvorului, pronaosului şi naosului, iar absida altarului are o fereastră orientată spre răsărit.
Sfântul Altar are pe peretele dinspre miazăzi o ieşire spre exterior, cu care corespunde printr-un sas pe grosimea zidului.
De jur-împrejurul bisericii, sub cornișă, zidul se termină cu un brâu ornamental. Acoperișul bisericii este în două ape, terminat ca semicon pe absida altarului, iar acoperișul clopotniței este sub formă de clopot. Biserica este învelită cu tablă și în anul 2002 a fost dotată cu paratrăsnet.
Până în anul 1971, interiorul bisericii a fost împodobit cu o pictură în ulei, opera pictorului ieșean Raiciu, executată în anul 1937, iar pereții naosului erau împodobiți cu multe icoane pictate pe lemn. În anii 1971-1972 biserica a fost pictată în frescă, conform programului irminiei bizantine, de pictorul Constantin Hotnog. Ulterior biserica a fost dotată cu mobilier bisericesc nou, strane, iconostas, tron arhieresc, strana Maicii Domnului, strana cântăreților construite din lemn de stejar sculptat, și pardosită cu dușumea din dulapi de brad.
Catapeteasma este lucrată în lemn de tei, cu ornamente florale sculptate, iar icoanele sunt picturi pe lemn, din secolul al XIX-lea. Icoanele sunt detașabile, iar cele șase icoane din rândul împărătesc sunt ferecate în metal argintat și aurit.
Unele din sfintele vasele, cruci, candele, cele două candelabre de alamă, ca și alte obiectele de cult au inscripții în care se consemnează donatorul și data intrării lor în patrimoniul bisericii.
În patrimoniul bisericii se află două cărți de cult provenind din secolul al XVIII-lea: Prima este Sfânta Evanghelie, ediția mitropolitul Nifon, tipărită la București, în anul 1750. Cotorul, ramele și închizătorile coperților sunt ferecate în aliaj de argint, ca și iconițele Învierii și Răstignirii, țintuite pe coperțile din lemn, îmbrăcate cu catifea roșie. Evanghelia are 201 file și dimensiunea 33/21/3,5 cm. La subsolul filelor 2-19 se află trei inscripții datate 1760,1770 și 1778, din care aflăm că Evanghelia a aparținut preotului Ioniță, care a donat-o bisericii Sf. Ierarh Vasile din Iași. Aceasta este cea mai veche atestare documentară a bisericii noastre. A doua carte este Antologhionul (Mineiul selectiv, organizat după praznice, sfinți mari și sfinți de obște), ediția mitropolitul Iacov Putneanul, tipărit la Iași, în anul 1755. Cartea are dimensiunea 30/21 cm. și este legată în două volume. În vol. I, a fost tipărită pentru prima dată în limba română, Slujba și viața Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Ca dotări, biserica este racordată la curent electric și gaze, având și încălzire centrală.
Imobilul din strada Vasile Lupu, nr. 38, (fost numărul 81), include pe lângă clădirea bisericii, și Casa socială, construită în anul 2003 pe amplasamentul fostei magazii bisericeşti, aflată pe latura de sud a bisericii. Casa socială are suprafața de 65 mp., este construită din cărămidă şi acoperită cu tablă. Are două încăperi, și este destinată activităților social-caritative și cultural-misionare desfășurate în parohia noastră.
Ca dotări casa socială este racordată la apă, curent electric și gaze, având și încălzire centrală. Una din încăperi este dotată ca bucătărie, iar cealaltă cu mese și bănci. Acest spațiu servește activităților cu tinerii, agapelor caritative și programului de bibliotecă.
În partea de răsărit a curții bisericii se află Casa parohială construită, în anul 1932, din cărămidă şi acoperită cu tablă. Casa are patru camere și servește ca oficiu parohial și locuință de serviciu.
În partea de nord și de vest a curții bisericii se află Troița, Lumânărarul și Masa de piatră cu Cruce, unde se săvârșește Slujba de Bobotează și de Înviere. Acest spațiu este delimitat la vest și la sud de opt pietre funerare cu inscripții, provenite din fostul cimitir parohial aflat pe terenul în pantă repede din partea de sud a bisericii, desființat prin lege în anul 1884. Cea mai veche dintre ele datează din anul 1831, și are acest epitaf: „Într-acest mormânt odihnește roaba lui Dumnezeu Elena Gheorghe Gligore Maria. Deci iubite pământene ce pe aici ești trecător, zi dar Dumnezeu s-o ierte că și tu ești muritor. La anul 1831, aprilie 20”.
Imobilul din strada Vasile Lupu, nr. 38, include pe lângă clădiri și terenul aflat din vechime în proprietatea bisericii, care ca persoană juridică este înscrisă sub numele de Parohia ortodoxă Sf. Vasile - Tătărași, din Protopopiatul II Iași, al Arhiepiscopiei Iașilor. Terenul delimitat la nord și la vest de străzile Vasile Lupu și Delfini, se învecinează la est și sud cu proprietățile particulare ale familiilor Rotaru (fost Cloțan), Popovici (fost Stoleru) și Hău - Baroi (fost Obreja). Terenul are suprafața totală de 5008 mp. Din care 463 m.p. reprezintă teren construit (biserica, casa socială, lumânărarul, troița, casa parohială și magazia); 1543 m.p. reprezintă curtea bisericii, a casei parohiale și căile de acces, iar 2000 m.p. teren neconstruit este în pantă repede spre sud, și reprezintă fostul cimitir parohial, desființat prin lege în anul 1884.
Gardul care împrejmuieşte imobilul din str. Vasile Lupu, nr. 38, este construit pe o lungime de 300 m., din plase de sârmă în rame metalice fixate pe stâlpi din țeavă de fier.
Din Dosarul cazier al Primăriei Municipiului Iași, privind proprietatea ”Bisericii Sf. Vasile – Tătărași, str. V. Lupu, nr. 81, (după vechea numerotare a străzii) pe anii 1939-1943”, eliberat de Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale, cu nr.5428/ 10.10.2005; din Registrul Inventar – Jurnal al Parohiei Sf. Vasile – Tătărași, înregistrat cu nr. de inventar 169/1948; din Actele contabile provenite de la Consiliul Județean Iași, Direcția Finanțelor Publice, privind plata impozitului pe clădiri și terenuri rezultă că Parohiei Sf. Vasile – Tătărași din Iași a stăpânit în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună credinţă şi sub nume de proprietar imobilul teren și construcții aflat pe strada Vasile Lupu, la nr. 38.
Din actele aflate în arhiva bisericii, aflăm că biserica a fost reparată capital de enoriașii parohiei în anii 1905, 1919, 1937, 1943, 1948, 1972, 1980 și 2002. În anul 1937 și 1972 biserica a fost pictată în ulei și respectiv, în frescă.
După unele însemnările făcute pe cărțile aflate în patrimoniu bisericii, ca și din actele de arhivă s-a întocmit și această Listă a preoților slujitori la Biserica Sf. Vasile - Tătărași. Preotul Ioniță, pe la anul 1760; Preotul Constantin Bălășescu, între anii 1876 - 1894; Preotul Panaite Otoniceanu, între anii 1895 - 1898; Preotul Constantin Ștefănescu, între anii 1899 - 1900; Preotul Constantin Găucă, între anii 1900 - 1926; Preotul Vasile Chirica, între anii 1926 - 1941; Preotul Gavril Niculiță, între anii 1941 - 1976 și Preotul Matei Corugă, începând cu anul 1976.
